Daca omul bun e luat de prost, omul sincer e luat de destept?
In ziua de astazi lumea este atat de intoarsa pe dos incat sistemul de valori este adesea in antiteza cu ce ar trebui sa fiu. Ca bine zicea Sfantul Apostol Pavel ca:
că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu…(textul integral aici)
Bineinteles ca intr-o lume care cultiva materialitatea excesiva deasupra oricaror valori, sa ajungi la tipologii precum cele enuntate mai sus este ceva firesc. De aceea nu m-a surprins sa primesc o intrebare legata de ce ar trebui si cat sa spunem unei persoane de care ne place. Consider ca inainte de a pune samanta in pamant trebuie sa vedem cum este solul pentru ca daca simpaticul domn caruia ii destanui sentimentele este un “sol nisipos”, e posibil ca el sa ia “samanta” ta si sa faca un mare abuz de ea.
Ca in majoritatea problemelor legate de relatii, accentul se pune pe discernamantul si atentia ta. Nu poti fi sincer cu oricine si nu oricine stie sa te aprecieze pentru frumusetile caracterului tau; pe scurt, vezi sa nu strici orzul pe gaste. Si acum, firesc, te intrebi de unde stii daca cel de care iti place e gasca sau nu si daca merita sa i te destainui. Trasaturile generale de caracter si de gandire sunt definite de raportarea la valorile morale! – ce imi plac cuvintele care fac propozitia sa sune fancy :). Daca omul este generos (atentie! cu toata lumea – ca daca este doar cu tine evident ca este o masca si nu, nu te iubeste), daca omul este pozitiv, iertator etc. cu siguranta va gasi resursele interioare la nevoie. Adica va putea fi si rabdator si un ascultator bun si in caz de conflict, prima lui reactie nu va fi sa dea cu barda.
Problema in multe relatii este ca nu exista un buffer-zone. O persoana care are incredere in cealalta are acest buffer-zone si il manifesta dupa modelul urmator: il vezi pe celalalt ca vorbeste cu o persoana de sex opus dar ai rabdare sa te informezi bine inainte sa faci o criza de gelozie nefondata. Daca ai incredere, pui mai intai gandul bun (pleci de la prezumtia ca nu are loc ceva necurat) si astfel ai o zona de buffer in care poti sa acumulezi datele suficiente pana sa explodezi – si evident ca te vei elucida ca nu era nimic rau la mijloc si iata ca am evitat un razboi si azi. Toata lumea fericita.
Intr-o lume ideala ar trebui sa ii spui celui de care iti place ce sentimente ai si el sa pretuiasca destainuirea si imediat sa devina mult mai atent cu tine – indiferent daca simte la fel sau nu. In ziua de azi insa, daca cineva stie ca este placut, nu stie cum sa abuzeze mai mult de cel lovit de Cupidon.
Iti place de cineva. Ce faci?
Spui adevarul, evident. Oricui? Nu, doar cui are nevoie de asa ceva.
Daca iti place de cineva si vrei sa o spui, e posibil ca acesta sa fie limbajul tau de iubire (prin declaratii) dar poate nu este si al celuilalt. In orice caz, as incuraja mai degraba curajul (cu riscul de a fi dezamagiti) decat statul pe bara cu regretul ca nu am facut un pas inainte.
Presupun ca nu vrei sa ajungi intr-un moment al vietii in care sa privesti inapoi si sa te intrebi “cum ar fi fost daca..” doar pentru ca nu ai avut curajul sa iei o decizie. Pentru cei care vor sa planga putin, incercati asta.
In concluzie, daca iti place de cineva, verifica-i calitatea inainte de orice. Sper ca vei gasi un caracter frumos care va sti sa faca fiecare clipa fantastica.
Apreciaza-te la adevarata ta valoare si nu face compromisuri cu “gastele”.
